Amintiri (Pribeagu)

Sari la navigare Sari la căutare
Amicul Ion Amintiri
de Ion Pribeagu
Antecaricatura


Nu s-au mai văzut, aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la școală,
Ambele la Botoșani.

Anii trec pe nesimțite
Și trec visele și ele
Și s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele.

― Nici nu știi ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut
Să ne povestim crâmpeie
Și-amintiri despre trecut.

Au vorbit de film, de Beatles,
De artiștii consacrați,
Despre modă, despre blănuri
Și apoi despre bărbați.

― Ia să-mi spui iubită Cleo,
Însă cu sinceritate,
Cum petreceți, tu cu soțul
Clipele de voluptate?

― Spune-mi-o cu de-amănuntul
Pentru că prin jocul firii,
Știm deja ce-nseamnă aia
Care-i baza omenirii.

― Draga mea, Ionel m-adoră,
Mă dezmiardă ca pe-un miel
Și în ce privește-amorul
Nu pot să mă plâng de el !

Mă sărută cu pasiune
Și să nu spun mai departe,
Dar își face datoria
După cum scrie la carte.

― Dar tu, scumpa mea Ortansa
Ce te-ai măritat devreme,
Cum te-mpaci cu al tău, în visul
Îndrăgirilor supreme ?

― Drept vorbind – a spus Ortansa
N-am ce spune despre mine.
Nu o duc rău cu iubirea,
Însă n-o duc nici prea bine.

Și Vasile al meu e tandru
Însă,are-o apatie
Parcă e, și parcă nu e
Cum ar trebui să fie.

Dar cum nu-s de mămăligă
Ca să rabd și nopți și zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Și mi-a dat niște pastile.

Și pun una în mâncare
Fără nicio emoțiune
Și de-atuncea treaba merge
Admirabil, o minune!

Da-ntr-o zi, Când stam la masă
Nu știu cum, dar lui Vasile
Ca să-i stimulez dorința
I-am pus două-trei pastile.

A mâncat, și deodată
Fără urmă de rușine
A sărit în sus sălbatec
Și s-a năpustit spre mine.

A smuls toată-mbrăcămintea ;
Ce să-ți spun, m-a făcut praf,
Nudă ca pe Sofia Loren
De la cinematograf.

Mă strângea la piept cu sete,
De spărgeam că-mi sparge coasta
Și mă-mbrățișa năpraznic...
― Ei, și ce vezi rău în asta?

― Nu e rău ! Din contra ! Îmi place,
A răspuns Ortansa senină,
Însă...noi funcționarii
Luăm masa la cantină !