Alunița

 

Ai pe gât o aluniță,
Ce s-ascunde sub cosiță:
Arde-n mine foc nestins
Ce de doru-ți s-a aprins.

Ce s-ascunde sub cosiță?
Un semn negru,-o aluniță;
Ce de doru-ți s-a aprins?
Arde-n mine foc nestins.

Un semn negru,-o aluniță
M-a robit printre cosiță:
Arde-n mine foc nestins,
Al tău rob de veci sunt prins.

M-a robit printr-o cosiță:
Ține strugurul de viță,
Al tău rob de veci sunt prins
Și cu boala-mi sunt deprins.

Ține strugurul de viță:
Rob mă face o aluniță,
Și cu boala-mi sunt deprins:
S-aibă leac aș fi surprins.

1. PANTUM
   E un gen de poezie din Malezia, V. Hugo l-a făcut cunoscut în notele din Orientale. Gautier, Charles Asselineau, Th. de Banville s-au încercat în acest gen.
   Fiecare strofă are două părți; în primele părți din fiecare strofă este o descripțiune materială; în a doua parte, un simțământ moral. Nu trebuie să fie altă legătură între cele două părți ale fiecărei strofe de cât o legătură curat sentimentală și poetică. Fiecare strofă are drept prim vers pe cel d-al doilea vers, și drept al 3-ea vers, al 4-ea al strofei precedente. Francezii au mai imaginat de a pune ca ultim vers pe cel d-înâi al poezii. D. Dimitriadi a făcut două pantumuri, din care merită mai ales laude Țiganca și Ghioceii. De nu se observă legea contrastului, între două părți ale strofei, avem un fala pantum: de acest fel sunt La Cathtdrale de Cherfils, și, în românește, Alunița, de mine. (Cours de VI-e: Versificalion, p. 201.)
   Dimetre de peonul al 3-ea, cu alternanța versurilor necatalectice și catalectice.