Alean

Sari la navigare Sari la căutare
Alean
de Gavriil Stiharul


Ți-s lacrimile izvoare de demult,
ți-s gândurile dureri din neștiut? –
trage cerul spre morminte,
să plângă pe oseminte.
 
Ți-e zâmbetul oțel de lună nouă
culcat pe-un pat de suflet și de rouă ? –
mută nunta de cucoare
din drumul stelei căzătoare.
 
Se trezesc străbunii-n vise –
spre zori, porțile-s deschise…

PD-icon.svg Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.