Albina și trântorul

Jump to navigation Jump to search
Albina și trântorul
de Gheorghe Asachi
În ocazia publicărei cei întâi gazete în limba patriei, întitulată Albina românească, la 1829'


Trântorul
Spune, spune, mică-Albină,
Încotro mergi acum trează,
Când a soarelul lumină
Pe cest câmp, nu scânteiază?

Încă tremură pe foaie
În munți roua și prin râpe;
Nu te temi să ți se moaie
Delicatele aripe?

Încă florile-nmiite,
Stând în umbră tupilate,
Țin închise și-nvălite
Bobocelile plecate.

De ce zbori ca o săgeată,
Care aerul despică?
D-unde vii tu mânecată
Și-ncotro, Albino mică?

Lină-i viața mea și bună,
Fără multă osteneală;
Cele care alți adună
Prânz îmi dau, chivernisală.

Așa trântorii urmară,
Am trăit așa tot bine;
Nu căra la alții ceară,
Suge mierea ca și mine!

Albina
Zice-Albina-n repegiune:
Lucru toate-nvinge-n lume;
De voiești, zburând, ț-oi spune
A mea sistemă și nume.

Eu-s Albina românească,
Al meu doru-i și-a mea lege,
Pre câmpia pământească
Din flori miere a culege.

Ale mele surioare,
Când abia se luminasă,
Dulce pârgă de pe floare
O cărau de mult acasă.

Eu de farmăc amorțită
Zăcui timpuri multe-aice
Și abia mă simt trezită
În acest minut ferice.

Aleu, lucru mult m-așteaptă!
Multe câmpuri voi petrece;
Unde soarta te îndreaptă,
Mergi și tu, că timpul trece!

Și mă lasă-n a me cale
S-adun ceară, dulce miere,
Că de-a mele și de-a tale

Zile, samă ni vor cere!