Alaiul tăcerii
Visul se întregește din oasele fântânilor
ochii se închid ca evantalii de nori,
vârful degetelor suie o dantelă o zăpadă
atâtea oglinzi despletite în artere,
atâtea surâsuri încremenesc frunzele,
atâți obraji ca semne, pe băncile întălnirilor