Afară trece moartea

 

Afară trece moartea în goană peste țară,
I-atâta plâns și vaiet ș-atât blestem
Că brațul meu tresare și mă-nfior, femeie,
Ca mâna ta plăpândă în mâna mea să steie,
Acum când trece moartea în goană peste țară...

N-auzi ce munți de patimi ne strigă la fereastra,
Să ne topim într-înși și noi văpaia noastră,
Un picur în pierzarea care-și întinde hora.
Al tău nu pot fi astăzi, căci sunt al tuturora,
Acum când munți de patimi ne strigă la fereastra...

Ridică-ți ochii tulburi și roagă-te, femeie,
Ca zvon de biruință să vie din tranșeie,
Să-mi scuture din suflet funinginea și ura,
Să pot să-ți dau iar ție și inima și gura,
Ridică-ți ochii tulburi și roagă-te, femeie...