Aduceri aminte

Jump to navigation Jump to search
Aduceri aminte
de Alexandr Pușkin
traducere de Alexei Mateevici


Când glasul zilei pentru noi toți se trece
Și amuțește orașul vorbitor,
În umbre albastre-n pace rece
Adoarme ostenitul muncitor,
Atunci încep în pașnica tăcere
A mea chinuitoare priveghere,
Căci noaptea arde-n mine vie
Mustrarea cugetului meu;
Îmi fierbe mintea mea cea slabă și învie
Un roi de gânduri negru, greu...
Aducerea aminte-mi desfășoară
Tot zapisul urâtei vieții mele,
Citindu-l cu necaz și pocăințe grele,
Eu tremur blestemând viața mea amară
Și plâng amar ș-amar mă jeluiesc,
Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc.

Ianuarie 1912