Adesea te-ntâlnesc pe stradă

 

Adesea te-ntălnesc pe stradă
Atuncea vrând, nevrând suspin,
Nu eu urzesc așa-ntălnire
Iar tu... o! tu și mai puțin.

Deși aș crede câte-odată,
Că inimile ne sunt reci.
Pe semne-i însă mult mai bine
Să nu ne întâlnim pe veci.

E scris ca vecinie tu de mine,
Și eu de tine, să fugim.
Dar pare-mi-se că tot scris-e,
Nevrând, mereu, să ne-ntălnim.