A patra scrisoare trimisă amicului-mnealui Tarascon

 

În clasa-ntâia din geamnaz
Citisem io că-n Capitol
Un cârd de gâște, la un caz,
Cic-au jucat un prima rol.

La Capitol am fost, dar nici
O gâscă nu am mai aflat.
Bre, bre, ce talieni calici,
Le-au friptără și le-au mâncat!

Da-știi dă poft-o gâscă nu-i!
Și noi sireacii la Muzău
Păsteăm ș-acu cloșca cu pui
Și nu mai facem tămbălău!...

P-acilea e așa chesat
Ca „una lira“ e un franc!
P-o liră, dom-le, m-am mirat,
Am dat numa un leu pă țanc!

- Ce, ești copil? 'Mneata glumești!
Mi-a zis un țal, și să crucea;
Când i-am spus io că-n București
O liră e-un pol și ceva.

Da lira jos, ca să nu mint,
Nu-i nici măcar d-aur double,
Ci e turnată din argint!
Hei, da-ori cum tot liză e!

Ș-acum, o probă dă mai vrei
Că-i strânge rău criza dă gât
Și ca doar gura ce-i dă ei,
Dăstul să-ți spui numa atât:

Da Cicerone ăl vestit,
Un orator dă mâna-ntăi,
Dă sigur că ai auzit.
Ei bine, știi ce-a ajuns, măi?

Dă nu-ți spui drept, să fiu măgar:
Azi Cicerone ăst-al lor
E-un fel dă comisionar!!
Auzi fason dă orator!

Parol! Dăunăzi, însuși el
Mi-a stranportat un geamantal
Din gară și pân-la otel!

Cum ți-se pare, măi? Halal!