A doua scrisoare a lui dom’ Paladu

A doua scrisoare a lui dom’ Paladu de George Ranetti

— Trimisă din Italia amicului său Tarascon —

Vedere Neapole pot mori,
A zis un neamț. Eu l-am văzut
Și n-am murit, sunt merci bine,
Nici capu chiar nu m-a durut.

Nu i-am făcut vizită Papei
Și nici mă sinchisesc să-i fac;
Pe papistași, îmi știi damblaua,
Că nu prea-i am io la stomac

Am fost la Scala din Milano
Cânta niște romanțuri vechi
Dar nu m-am profitat de ele
Pen-c-aveam vată în urechi.

Ca să vorbești talienește,
E foarte simplu: pui un o
La coda fiecărei vorbe,
Și treaba merge oliolio.

D-un parigzamnplu: porc e porc,
Caraghioslico zici la haz
La pătrunjel – îl patronzello
Și il plaivaso la plaivaz.

Când m-oi întoarce-s România
Te rog să vii să mă asculți
C-am să-nvăț limba taliană
Pe ăi din școala de adulți.

M-am întâlnit cu alde Fava
Care prin București a fost.
De când nu-l mai susține Liga
Comerțu-i merge tare prost.

I-am cumpărat o pălărie
Și un costum de siviot,
Că e filoromân săracu
Și de, mă știi că-s patriot,

P-aci pe la otele,-n Roma,
Nici gaz, nici lumânări nu ard,
Ci numa ilictricitate
Ca pe la noi pe bulevard,

P-acolo ce mai ala bala?
Ce fac ai mei din Popa-Nan?
O săi-i aduc lu Nenea Niță
Vr-o zece chiluri parmezan.

Iar dumitale Taroncoane
Ți-aduc de la Turin zici vermut
Și cărți poștale ilustrute
Cu toate alea ce-am văzut.