A cui e vina?

A cui e vina? de Constantin Alexandru Rosetti

1839

Tu-mi ziceai o dată cum că pîn' la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra ;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,
Astfel merge lumea, nu e vina ta.

Tu-mi ziceai odată, ah ! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ție ți-o voi da :
Toate sînt uitate, toate sînt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.

Cînd vărsai, știi, lacrămi și-n genunchi la mine
Îmi ziceai : o dragă, nu te voi uita !
Mă uitași îndată, mort fui pentru tine ;
Vremea șterge toate, nu e vina ta.

Cînd te-aveam în brațe, buza ta cea dulce
Roa fericirii pe a mea lăsa ;
Dar acum otravă și venin mi-aduce
Astfel ți-este sexu, nu e vina ta.

Aurul și slava îți goni amoru,
Și-ți văzui credința că în vînt zbura,
Ți-ai închis și rana, îți peri și dorul
Astfel ți-este sexu, nu e vina ta.

Cinste și iubire, dragoste, credință,
Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntîmpla ;
Nu cunoști iubire, nu simți pocăință,
Astfel ți-este sexu, nu e vina ta.

Dar cu toată însă, multa-ți necredință,
Inima-mi tot bate orcînd te-oi vedea ;
Înger ești în ochi-mi, sfîntă mult ființă,
Astfel e amoru, nu e vina mea !