A bătut la ușa ta

A bătut la ușa ta
de Costache Ioanid

A bătut la ușa ta, Cineva;
Și n-a deschis nimenea.
În tăcerea negrii nopți
Stă un om și plânge,
       Fața lui e numai răni,
       Pieptul numai sânge.

Cine ești Străin pribeag, cine ești?
De-al cui dor Tu pribegești?
Pentru cine ai răbdat
Bice fără număr?
       Ce povară Ți-a lăsat
       Rana de pe umăr?

Eu sunt robul ce slujesc tuturor,
Un om al durerilor.
Nimeni plată nu mi-a dat
Decât spini și ură,
       Numai roșii sângiuiri
       Pieptul mi-L umplură.

Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi,
Eu sunt vinul Noii Legi.
N-am venit să plâng în drum
Răni usturătoare,
       Plâng pe cei ce pierd acum
       Ultima chemare.

A bătut la ușa ta, Cineva,
Hai deschide, nu mai sta!
Nu-L lăsa să plece trist,
Poate niciodadă
       Mâna Lui la ușa ta
       N-are să mai bată.