Așteptare (Octavian Goga)

 

- Nu vine!...
S-au deșteptat toți demonii din mine...
S-au deșteptat în volbură nebună,
Un negru stol în suflet mi s-adună;
Cu râs prelung ei dănțuiesc în goană,
Îmi sfarmă-n drum icoană de icoană;
Răzbat păgân în templul sfânt al vieții,
De chipuri dragi îmi văduvesc pereții;
Îmi seamănă pierzarea din aripă
Și mă despoaie clipă după clipă...
Vin tot mai mulți întunecând pământul,
Și vântul
Desfrâului cu flăcări de otravă
Mă arde-n zbor pe fruntea mea bolnavă,
Când patima, o neîmblânzită fiară,
În inimă mă sap-adânc din ghiară,
Și blestemând îmi strigă din ruine:
- Nu vine!...