Așa-mi vine câte-un dor

 

Așa-mi vine câte-un dor
Într-o clipă-aș vrea să mor,
Într-o gură de izvor,
Pă brațele cui mi-i dor,
La umbra unui bujor,
Să fiu scăldat dintr-un nor.

Mormântul să mi se sape,
Sub un tei cu frunze late.
Frunzele s-or scutura,
Pă mormânt s-or așeza
Și dorul mi-or stâmpăra.
Iar păioara de pe frunte
Fie-mi frunza de cucute;
Iar crucița de la cap -
Un mesteacăn încrăngat.
Păsările cerului,
Prin crengile codrului,
Cu-a lor glas să-mi ciripească
Pă mine să mă jelească.

Vântu-n ramuri să suspine,
Că pe alții n-am pe nime.
Nici am mamă, nici am tată
Gândești că-s picat din piatră;
Nici am frațI, nici am surori,
Gândești că-s picat din nori;
Nici am frațI, nici surorele,
Gândești că-s picat din stele.