Aș pune cruce sărăciei

 

Aș pune cruce sărăciei mele
De-aș fi un pictor meșter de icoane,
Să zugrăvesc tablouri după toane,
Împodobind biserici și castele.

Potop de daruri, aur și coroane,
De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele,
Să desfătez boierii-n cafenele
Ori să culeg aplauze-n saloane.

Nu-mi va zâmbi norocul niciodată:
Pe lume tu mi-ești singurul tezaur,
Tu, artă fără pâine, poezie!

Și, ah! când alți petrec și se desfată,
Când vinul spumegă-n pahare de-aur,
Eu însetez, ori beau — pe datorie…