Sari la conținut

1 mai

1 mai
de Anton Bacalbașa


La l868, lumea muncitoare, lipsită ca și astăzi de drepturi și de pîine, a organizat Internaționala, cea mai uriașă manifestare a proletarilor din lumea întreagă. Internaționala avea de scop lupta claselor muncitoare împotriva capitalismului burghez, organizat și asupritor.

Această grupare însă a muncitorimii a îngrozit într-atîta clasa stăpînitoare. Încît, pentru ca să distragă privirea proletarilor de la țelul lor, burghezia franceză a declarat război Germaniei. Se știe cum s-a sfîrșit acest război, care a întronat de o parte și de alta a Rinului despotismul burghez. Comuna din Paris înecată în sîngele a 35.000 de oameni, asasinați de micul Thiers, Internaționala nimicită, ordinea burgheză – ordinea lui Muravieff – stăpînă pe lume.

Decît un lucru a uitat burghezia de la l87l: ideile; nu se pot ucide atunci cînd ele sînt rezultatul firesc al unor condiții care durează încă. Și, domnia burgheză, cu toate accesoriile ei, durînd încă, ideile socialiste, ideile Internaționalei, departe de a fi ucise, trăiesc și au prins rădăcini puternice. Cuvintele de atunci ale lui KarI Marx „proletari din toate unghiurile, uniți-vă sînt astăzi o realitate: proletarii din toate unghiurile sînt uniți.

La Congresul socialist internațional, ținut la Paris în anul l889, s-a hotărît ziua de l Mai st. n. ca manifestare a internaționalismului clasei proletare; iar la Congresul de la l89l dm Bruxelles s-a menținut și s-a subliniat că ziua de l Mai nu trebuie să însemneze numai o manifestare pentru „8 ore de muncă”, ci o manifestare vie și clară a ideii internaționalismului.

Ziua de l Mai st. n. (l9 aprilie st. v.) se apropie. în ziua aceea, care pentru muncitorime are mai mult decît însemnătatea Paștelui pentru creștini, milioane de proletari vor îmbrăca haina de sărbătoare și, poate. În aceeași oră. În același minut, pe un continent, ca și pe cellalt, va răsuna același glas: „Trăiască revoluția socială!”

Cuvintele acestea nu mai sînt astăzi năzuința unor generoși visători, care se îmbată de propria lor iluzie, dîndu-i corp și viață în imaginația lor. Azi o clasă întreagă, conștientă și organizată. Își dă perfect seama că nu-i departe ceasul cînd o nouă eră, strălucită fără seamăn, va începe să domnească. Căci chiar dacă n-am lua întocmai prorocia lui Engels, că, la l898, Germania muncitoare va da societății burgheze ultima și definitiva lovitură, totuși, pentru cine e e cîtuși de puțin în curent cu progresele democrației socialiste în lumea întreagă, e clar ca ziua că ceasul învierii nu-i departe.


* * *

Condițiile istorice și multe alte condiții, firești și fatale, au făcut ca România să rămînă în urma altora în dezvoltarea puterii socialiste. Totuși, oricît am fi și oricît am părea că sîntem de înapoi, vom serba ziua aceasta în toate orașele unde avem o organizație.

Ne adresăm muncitorilor prahoveni și-i îndemnăm să se organizeze pentru l Mai st. n. Lăsați pînă azi în întuneric, adormiți de frazeologia deșartă a politicianilor burghezi, muncitorii trebuie să se deștepte astăzi, cînd suflete cinstite se pun în slujba celor apăsați, cînd inimi necorupte de otrava politicianismului bat pentru dînșii, cînd glasuri sincere le strigă: „Muncitori de toate breslele, uniți-vă!”