1 ianuarie 1901

 

Un an și-un secol pleacă împreună,
Uitându-mă ’ndărăt cu ochi de frate
Te văd perdută-n zări îndepărtate,
Copilărie dragă... cale bună!

E miezul nopții, vântul iernii bate,
Împinși de crivăț norii se adună,
Un an și-un secol întră cu furtună,
Veniți, pricep grozava noutate!

Și iată! ușa se deschide-n față,
Și o femeie-naltă intră-n casă,
Ea calcă-ncet și ține-o mare cruce.

Femeie! Te pricep! Te chemi viață,
O dă-mi povara-ți sfântă ! Nu-mi mai pasă,
Te voi urma ori unde mă vei duce!