10 mai 1881

Sari la navigare Sari la căutare
10 mai 1881
de Vasile Alecsandri
(Mircești, 10 mai, 1881) Publicată întâi în “Convorbiri literare”, XV, pag. 122, iunie 1881.


În viața mea avut-am un dor și-un vis de-acele
Ce poartă pe-a lor aripi resfrângere de stele,
Un vis frumos ca dorul ce naște dintr-un vis.
Prin umbră de-abia ochiul țintit îl întrevede,
Și mintea nu-ndrăznește în el a se încrede…
Dar iată!… Azi la soare el sborul și-a deschis!

Priviți! Această țeară, de alte țeri uitată,
Avea asemănare cu-o ramură uscată,
Ce-o duce pe-a lui valuri torentul dunărean.
Uimit de trista-i soartă, eu o priviam cu jale
Și-i tot ziceam: “Ah! cine te va opri din cale
Pân-a nu fi înghițită de-al mărilor noian?

Răspunde, creangă mică, din care arbor mare
Te-a rupt cumplitul Crivăț cu aspra lui suflare
Și te-a svârlit departe de trunchiul strămoșesc?
Cuprinsu-te-au în ghiare un vultur gol pe frunte?
Făcut-au el cu tine un cuib în vârf de munte?
Sau fost-ai tu atinsă de fulgerul ceresc?

Mergi unde? vii de unde? și care-i al tău nume?
Mai simți în tine viață, sau moartă ești pe lume?
Mai este pentru tine un viitor ascuns?…”
O! stranie minune!… Cea ramură-necată
Din tulburele spume s-a ridicat de-odată
Și falnic peste valuri, ea astfel mi-a răspuns:

“Poete! nu mă plânge, n-ai grijă de-a mea soartă.
Plutind, privesc eu cerul, și prin deschisa-i poartă
Zăresc lucind de-asupră-mi o rază de altar;
Mulți au făcut cercare din cale-a mă culege,
Dar n-au putut s-atingă odrasla unui rege,
Căci rege e stejarul, și-s viță de stejar!
Pe malul României voi prinde rădăcină,
Și-oi crește în putere, și fruntea mea senină
Va trece cătră soare prin norii dușmănești.
Gigant voiu fi, cu fală privind peste-orizonuri.
Eu port în sânu-mi lemnul din care se fac tronuri
Și arme de izbândă și sceptri-mpărătești!”
A zis! Și creanga verde crescând, mândră coloană,
Nălță până la ceruri frunzoasa ei coroană
Sub care lumi voioase găsiau un adăpost.
Ah! cine-ar putea crede și cine-ar putea spune
Cum astă necrezută gigantică minune
A devenit ce este, din ceea ce a fost.

Așa, tu Românie, tu țeară mult iubită,
De soarta-ți cruntă, oarbă, mulți seculi prigonită,
Ai re-nviat puternic, în clipă, glorios.
Pe când păreai menită a piere din lumină,
Tu ți-ai adus aminte de mama ta latină
Și-ai scuturat trecutul amar, întunecos.

Ai fost, vai! prinsă-n luptă cu moartea nemiloasă
Dar smuls-ai tu din mâna-i a sa cumplită coasă
Și ai cosit din cale funebrul siminoc.
Acum ți-e calea largă și larg ți-e viitorul!
Pe orice-mpiedecare tu pui acum piciorul
Și treci tot înainte, strigând la lume: „Loc!

Loc celui ce se simte de viță-mpărătească!
Loc celui cu menire în glorie să crească!
Loc sufletului tare! loc brațului viteaz!
Cine-a domnit pe-o lume, fie-n mormânt, nu moare.
Un soare ce declină, din nou renaște soare,
În somn adânc de moarte e sufletul mai treaz!”

O! țeară de mari fapte, ce porți un nume mare!
Pe margine de groapă redevenind mai tare,
Ai provocat destinul și l-ai înfrânt pe el.
Și azi învingătoare ca-n timpii de-altă dată,
Tu însăți, tu Regină, acum neatârnată,
Depui pe a ta frunte coroana de oțel.
Onor, mărire, fală, și viață și tărie
Să fie a ta parte în seculi, Românie!
Oțelul din coroană cu glorie-i bătut.
În taină ajutată de sacra providință
Oricare fapte grele păreau cu neputință
Tu le-ai dorit pe toate, pe toate le-ai putut!

Frumos, sublim spectacol e-n fața omenirii
Când un popor se-ntoarce din marginea pieirii
Și pasă plin de zile pe câmpul strămoșesc,
Când el își face armă din lanțul-de-apăsare
Și-n foc redobândește a lui neatârnare,
Stropită și plătită cu sânge vitejesc!

Mult scumpă, luminoasă, și vie și ferice
E ziua când poporul se simte-n drept de-a zice
C-a fost privit în față de însuși Dumnezeu.
Ferice de tot omul a cărui scurtă viață
Se leagă cu vecia prin astă zi măreață,
Ca prin o cingătoare de vesel curcubeu!

Săltați în piepturi, inimi, cu-o mândră exaltare!
Tunați, viteze tunuri, lungi salve de serbare!
Mișcați a voastre coame, vechi codri de pe plai!
Azi Patria Română apare triumfală
Purtând cu maiestate coroana sa regală
Și falnica hlamidă a soarelui de mai!