10 Mai 1017

 

Voi defilați din nou, ostași... Dar cum? și când și unde?
Aceleași flori de liliac. Același zece Mai.
Dar ce dor tainic lacrima Subt gean-abia v-ascunde?
Ghicim: cu ochii voi cătați statuia, lui Mihai.

N-o mai cătați, ostași iubiți, că v-ați trudi d-a surda.
Mihai Viteazul a rămas departe-n București;
Și, poate, cei ce l-au ucis mișelnic ieri, la Turda.
Azi preschimbat-au bronzul său în tunuri ungurești

Calea Victoriei, acum, e calea suferinței!
E Drumul Robilor! Convoi de frați și de surori...
Azi defilează pali, flămânzi, și pruncii și părinții...
Și toți v-așteaptă-n plâns amar, ostași liberatori!

Ah, vor porni vijelioși din lanțuri să-i dezlege,
Ostașii!... Și, peste un an, va fi un zece Mai,
Când defila-vor în Ardeal în fața unui Rege
Ce-și va avea statuia lui alături de Mihai!