„Tu ești naiv”

 

Mephisto dixit:
— „Tu crezi, — în lumea cea deșartă —
Că tot ce zboară se mănâncă!
Dă-mi voie să surâd, — mă iartă —
De rătăcirea ta adâncă.

Tu crezi in neclintitul bine
A tot ce sfânt, frumos îți pare...
E dulce visul tău, — dar ține
De cea mai crudă deșteptare.

Uiți repede dezamăgirea,
Minciuna visului te leagă;
Ai să plătești cu rătăcirea
Sărman nebun, viața-ntreagă!

Nimic nu-i într-a sorții goană
Mai înțelept și mai puternic,
Decât să râzi d-or-ce icoană
Ai îndrăgit mai ieri cucernic...

Minciună-a fost, minciună este,
Minciună pururi o să fie:
Domnia dreptului — poveste!
Eu știu a Răului domnie.

De vrei să cucerești imperiul
Cu îngeri și satani, — ascultă:
Din mintea ta alungă Ceriul,
Fă-n suflet noapte cât mai multă.

Și jos, în oarba-ntunecime
Întinde-ți mrejile ispite,
Și buni și răi, în adâncime
Prăpastia, ți-i va trimite!

E oastea ta, — te folosește:
Se vând pe-o ramură de laur,
Îi cumperi și mai jos: cu aur,
Ce-ți pasă? Tu împărățește!

Vai ție de urni-vei pasul
Spre steaua sfintelor năluce,
Deșertul ți-o culege glasul
Și tot mai singur te vei duce!

Privește-n jur!”
— „Cu-atât mai bine!
Eu, sufletului nu-s sicriul.
De-ași fi un înțelept ca tine,
Mi-ași duce-n inimă pustiul!

Ci-n preajma mea pot crește goluri,
Mă părăsească toți, — ce-mi pasă?
E soare-n visul meu; la poluri
Singurătatea-i tot frumoasă!”