„Amintiri militare”

 

Iată titlul unui volum ce apare zilele acestea. Autorul este un veteran din războiul independenții, căpitanul Mihail Dimitrescu, care a luat parte la memorabilele lupte din Bulgaria cu regimentul 8 de linie.

Le-am citit aceste Amintiri militare cu o deosebită plăcere. Este o povestire simplă și plină de interes a evenimentelor eroice de peste Dunăre, o povestire pe care ne-o face nu un artist prin închipuire, ci un părtaș de fapte.

Nu avem, prin urmare, a face cu o operă de artă, ci cu relația exactă a unuia dintre făptuitori. Astfel, tot aparatul artistic lipsește; el e înlocuit, în această dare de seamă, prin bogăția epizoadelor și prin simplicitatea expunerilor.

Felul natural și simplu de expunere a faptelor vitejești, fără încărcături retorice, fără declamațiuni, mai mult sau mai puțin artificiale, este cu desăvîrșire interesant.

Aci povestirea ne atrage și ne subjugă nu prin cum ci prin ce. Acest ce este dezbrăcat de orice meșteșugire și cîștigă foarte mult prin această manieră naturală cu care ni se prezintă.

Ceea ce distinge iarăși povestirile veteranului căpitan este lipsa de personalitate, lipsa aproape completă a acelui eu, atît de detestabil mai ales în povestirile de vitejie. În vinele fiecărui povestitor de isprăvi eroice circulă mai multe sau mai puține picături din sîngele faimosului baron de Münchhausen. Ei bine, sîngele autorului acestor Amintiri militare a rămas curat moldovenesc.

Dar daca, întrucît privește personalitatea-i proprie, autorul nu face niciodată vreun caz deosebit, asta nu înseamnă că povestirile sale sunt reci și lipsite de orice entuziasm.

Din contră. De cîte ori vorbește de patria și oastea romînească de marele lor căpitan, de mîndrul drapel, atunci acest veteran care-și tîrăște picioarele, schilodit în război, capătă aripele inspirației.

Sunt pagine în Amintirile militare în adevăr mișcătoare prin sinceritatea și căldura cu cari sunt scrise.

Amintirile militare, prin exactitatea faptelor, prin simplicitatea expunerii, prin lipsa de pretenție personală și de meșteșugire a autorului și prin frumoasele sentimente patriotice, sunt astfel vrednice de recomandat cititorilor ca o carte în adevăr bună.

A lua parte la un război este desigur una din cele mai mari împrejurări ce se poate ivi în viața unui om. Dar aceasta nu e dat oricui. Pentru aceasta ne atrag așa de mult povestirile războinice. Povestirea, fără reflexiuni personale și fără mult aparat^[1], despre grozavele amănunte ale unui război, constituie cea mai interesantă lectură.

Între astfel de povestiri, găsesc Amintirile militare ale veteranului căpitan Mihail Dimitrescu cu deosebire prețioase.

Note

1. Pompă, strălucire (fr. apparat).