Țiganii liberați către evrei

 

Ni s-a spus și nouă, liberați țigani,
Că vreți și voi drepturi în țară, târtani!
Iată nebunie! Atât vă lipsea!
Ce-ați face cu ele dacă le-ați avea?
Ați face ce face cu ele țiganul
Ce cântă din scripcă și bate ciocanul.
N-ați fi nici miniștri, n-ați fi nici primari,
Ci ați fi ce sunteți, birtași, cârciumari.
Pe voi nu vă-alungă ca nebotezați
Ci numai ca oameni încă nespălați!
Noi ne dezrobirăm de mult de stăpâni,
Avem tot o lege țigani și români,
Avem tot un popă, tot o primărică
Și drepturi politici ca o românică.
Și cu toate astea ce am folosit?
Nici un țigan încă nu s-a boierit,
Nici un țigan încă nu-i în Adunare,
Nu e nici ministru, nici ispravnic mare,
Nici zapciu, nici popă, ba nici chiar notar!
Sub Kogălniceanu aveam un primar;
Dar când revoltanții veniră în țară
Pe primarul nostru vru să-l dea afară.
De noi și de roșii nu mai au habar:
Roșii-au un ispravnic și noi un primar!
Și-asta ni se-ntâmplăfiind botezați;
Dar ca voi, se vede, sunteți nesbălați.
Voi țineți la drepturi să vă facă parte.
Noi le-avem! Rămas-au numai scrise-n carte.
Nu mai cereți drepturi politice lor!
Mulți români le are și de foame mor.
Asta mi se pare curat fudulie,
Numai să vă scoată perii prin tichie.
Dar fiindcă lucrul este-ajuns aici,
Fiindcă tot omul, mari precum și mici,
Sunt în Constitița data Adunării,
Primiți d-opotrivă în slujbele țării,
Să făcem adresă la vrun liberal
De la comitetul poreclit central,
Ca să puie-n lista cea de deputați,
Dintre noi pe unul, fiind cu toții frați.