Țăranii la oraș

Jump to navigation Jump to search
Țăranii la oraș
de Anton Bacalbașa


Zilele trecute s-au adus în capitală o serie de 32 „perechi de țărani” spre a fi blagosloviți, cununați și înzestrați de către augustul nostru suveran împreună cu însurățeii iregali.

Dacă cele 32 de perechi de țărani – cum zic gazetele guvernamentale – ar fi fost aduse numai pentru a fi cununate și înzestrate, noi n-am avea nimica de zis. La urma-urmei, cînd se cheltuiesc sute de mii de lei de sufletul dracului, nu vedem pentru ce nu s-ar da cîteva sute și unor săteni.

Dar nu-i numai atîta. Boierii erau veseli, boierii voiau să petreacă, și au crezut de cuviință că nu-i rău să-și plătească luxul de a avea la nuntă și țărani. Întocmai cum la chef aduc și lăutari.

Și acești nenorociți săteni, porniți de pe la case din porunca zapciilor, au fost colindați prin ulițele împopoțonate ale capitalei, puși să sărute mîinile altețelorlor, expuși privirilor cu ochelari ale boierilor și cucoanelor, tratați. În fine, ca te miri ce bîzdîgănii capabile de a stârni mirarea ciocoimii.

În cele din urmă, pînă și directorul Circului Sidoli a găsit prilej să-și facă reclamă prăvăliei cu nenorocitele „perechi de țărani”, cărora le-a oferit 32 de loji, loja și perechea.

Ei bine, spectacolul acesta e scandalos, purtarea asta a boierimii noastre e și cinică și infamă, ea merită să fie înfierată cu toată energia posibilă.

Căci, domnilor ciocoi, dacă vroiți să petreceți, apucați-vă de turul pantalonilor și săriți în sus, dați-vă de-a berbeleacul, faceți pe August cel prost, jucați ta-ra-rabum, faceți ce v-o trăsni prin cap, dar nu vă bateți joc de țărani, socotindu-i ca pe niște lighioi vrednice de văzut pentru un leu intrarea.

E destul că țărănimea asta e jefuită și batjocorită zilnic la țară, e destul că acolo toate leprele și toate pușlamalele sateloi petrec pe socoteala țărănimii; n-o mai aduceți și pe la tîrgun ca s-o expuneți privirilor obraznice ale cioclovinelor îmbuibate, lăsați-o necazului, lăsați-o amarului zilnic, acolo. În fundul satelor sărmane.

Ori, dacă vroiți cu orice preț să arătați miresei României oficiale că aveți și țărani care se bucură de cununia tinerilor moștenitori ai tronului, atunci luați țărani chiar dintre ai voștri. Luați pe Dobrescu-Argeș, pe Dincă Schileru, pe Mucenic Dinescu, luați pe acești țărani de carnaval, gata să se gudure și să dea din coadă după comandă.

Slavă Domnului, cum știu să facă pe maimuțele în Cameră, să ridice mîna ca la mașină, să voteze alb la alb, or ști ei și să facă frumos la nuntă ‘

Căci. În definitiv, este o adevărată infamie să aduci pe bieții oameni de la sate, și să-i porți prin capitală, ca la menajerie, pentru ca să faci pe boieri să rîdă. Și asta cu atît mai mult cu cît, aducînd 32 de „perechi de țărani”, nu ați văzut țăranul în realitate.

Vrei, tînără prințesă, să vezi țăranul român? Du-te acolo la țară, du-te în bordeiele sărace, bătute de vînt, du-te în cîmpiile producătoare ale țării și vei avea ce vedea. Vei vedea mizeria îngrozitoare rînjindu-și dinții, vei vedea foamea, vei vedea batjocorirea neamului, trufia ciocoiască, umilința norodului, sărăcia cea mai neagră în mijlocul celei mai strălucitoare bogății naturale.

Și-ți vei aduce aminte, atunci, de desculții Londrei, de paginile măiestre din care reies suferința și amarul poporului englez. Îți vei aduce aminte de ce vei fi cetit despre sărăcia dezmoșteniților țării tale.

Și vei înțelege atunci cît de departe sînt exibițiile de țărani de la Ateneu și de la circ, de adevăratul țăran român, așa cum e el: flămînd, desculț, umilit, batjocorit, nenorocit.

Și atunci… nu vei putea face nimic ipentru că nu ție-ți este dat nici să alini mizeriile lumii, nici să le vindeci.

Dar… într-o zi, cînd vei auzi că lumea veche se duce, că se cutremură clădirea zilei de azi, că flămînzii și dezmoșteniții, umiliții și apăsații vor să rupă-ncătușarea ordinii actuale, atunci vei pricepe pentru ce s-au revoltat și-ți vei da seama că mu poți împiedica marea să curgă, vîntul să bată, poporul muncitor să se ridice…