Ștrul Leiba

 

Plin de pistrui și cu perciuni soioși,
Caftanul ros și degetele-n barbă,
Rânjind smerit, eu pasc cu ochii roși
Pe «goii», mulți ca firele de iarbă.

Nu-i satul meu, spurcat sunt tuturora —
Mă cred o lipitoare, poate-s om.
Dar când e Sabăș — plec, mă pierd în Thora...
Sunt eu, sunt eu sub cedrii din Edom!