Ștefan
Boieri, a voastre drepturi sunt sfinte pentru mine,
Și d-am făcut acuma să piară dintre voi,
Zâzania voit-am, spre cel d-al obștii bine
Ș-a patriei mărire, s-o sting azi dintre noi.
Priviți în aer corbii ce croncănesc ferice:
S-adună-așa dușmanii când piere un popor!
Toți rup din a lui carne, și toți i cată price,
Și plângerea-i e vană, silința-i fără spor.
Boieri, unirea este a mântuirii arcă;
Voi știți ce este Leahul și Ungurul cumplit;
Mânat-am ani de zile a țării noastre barcă:
Vorbesc ca din mormântu-mi: sosit e-al meu sfârșit.
Deci vorbele-mi să fie înscrise-n mintea voastră:
O trestie și pleacă, vai! capul după vânt;
Stejar fie Moldova, căci este țara noastră:
Mai bine de cât roabă prefacă-se-n mormânt.
Voi, robi ai datoriei, cu toți să dați năvală,
Boieri, ș-aveți credință în Dumnezeul sfânt.
Un altul se va naște spre-a țării noastre fală,
Căci timpi de fericire Românilor mai sunt.
- ↑ Din documentele publicate de d. Esarcu, reiese că, în ziua morții sale Ștefan condamnă la moarte pe boierii care prefereau de Domn pe Petru lui Bogdan, și apoi ținu întrunirii boierilor o cuvântare care este subiectul acestei bucăți.
Cuvintele în italice sunt chiar ale lui Ștefan.
La al doilea emistih, au schema:
OOO — O— (O)
în loc de schema perfectă
O — OOO— (O)
versurile:
al 3-ea (spre cel d-al obștii bine)
al 5-ea (ce croncănesc ferice)
al 9-ea (a mântuirii arcă)
al 18-ea (în Dumnezeul sfânt)
Numai la al 3-ea, punând pauză după cel, poate fi tăinuită greșeala mai puțin izbitoare în al 5-ea, din pricina celor 3 consoane și accentului de sprijin la polisilabe, ce se află pe cron.
La I-ul emistih e greșit al 2-ea: și d-am făcut acuma, Rime bune, cele de la strofa a 2-a, și arcă cu barcă. Slabe voi cu noi, voastră cu noastră, Cele-l-alte trec.