Și era ploaie cu senin...

 

Și era ploaie cu senin
       Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
       Și le îndoaie.

Acuma toți ei înfloresc
       De primăvară
Ș-un dulce miros răspândesc
       În dalba sară.

Un mândru soare scânteind
       Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
       Pe-a ta fereastră.

Și-n haină albă tu apari
       Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
       Privesc la mine.

Atât de dulce și de plin
       C-așa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
       Senin cu ploaie.