Și dacă (Anghel)

Jump to navigation Jump to search
Și dacă
de Dimitrie Anghel


‘Și dacă ramuri bat în geam’ Eminescu

Și dacă norii se adun,
Pe cer albastru și senin,
E ca durerea să mi-o spun
Și inima-mi să mai alin.

Și dacă codrii sunt pustii,
Și nu răsare luna,
E că de-acum n-o să-mi mai vii,
Pe veci, pe totdeauna.

Și dacă ramu’le se bat,
Acum, ca și-înainte
E că de-acuma te-am uitat
Și nu te mai țin minte.

Și dacă mâna-mi o mai lunec,
Pe-a lirei coarde amorțite
E ca o clipă să-mi întunec
Durerile-mi nețărmurite,

Și dacă sunt așa pustiu,
Și nimeni nu mă știe,
E că așa am fost să fiu,
Și că așa a fost să fie.

2 martie 1889
Reprodusă din „Limbă și literatură”, VII, 1963