Școala română

Jump to navigation Jump to search
Școala română
de Ion Luca Caragiale
Fragmente


ORA DE RELIGIE[modifică]

Un elev obraznic: Părinte, auzi ce spune domnul profesor de geografie: zice că pământul e rotund.

Părintele (supărat): O fi și rotund -- cum a vrut Dumnezeu să-l facă.

Elevul: Și zice că e turtit la poli. De ce-o fi turtit, părinte?

Părintele (plictisit): Ia, pentru păcatele noastre!

ORA DE CALIGRAFIE[modifică]

Profesorul: Unde-ți este caietul? pentru ce vii fără caiet?

Elevul: Eu la caligrafie sunt auditor.

ORA DE LIMBA ROMÂNĂ[modifică]

Profesorul: Ce parche ghe cuvânt îi musai?

Elevul: Verb, dom'le.

Profesorul: Pentru ce?

Elevul: Pentru că exprimă ideea unei lucrări.

Profesorul: No! vez' bine! Când zicem musai, trubuie că pentru o lucrare zicem. Exemplu: băieții și băietele musai să ștuduiască, ca mai apoi să cuvinke romaneașke în limba lor makernă pură... Bine. No! musai e verb; numai doară dup-aceea ce fel ghe verbu-i?

Elevul: Neregulat... Dar de ce conjugare e, dom'le?

Profesorul: No! prostule! dă-l la dracu! că-z dacă-i neregulat, apoi nu mai poake avea conjugăciune!