Șarpele și satana

Șarpele și satana
de Cincinat Pavelescu
(FABULĂ DE ACTUALITATE)


Unui mare calomniat
Nel mezzo del camin di nostra Vita
Dante

La jumătatea vieții, ca și Dante,
Un șarpe nemilos s-a strecurat
În iad, prin locuri umede și pante.

Satana, stând pe tron, l-a întrebat,
Voind nemulțumirea să-i auză:
 Ce gând? Ce călăuză te-a mânat?

C-o șuierare aspră și confuză
Balaurul, mai lung decât un brad,
Răspunse: Mi-a fost ura călăuză!

Vin să mă plâng stăpânului din iad,
C-al meu venin faimos se pierde, sire!
Puterile-i de moarte zilnic scad!

Cer toată neagra voastră ocrotire!
Să-mi dați un alt venin. M-a biruit
Ne-nfrânta și vicleana omenire!

Azi mușcătura mea c-un fier roșit
E vindecată, chiar când farmacia
Vestitul antidot și l-a greșit.

Dă-mi un venin să văd cum agonia
Pe om 1-apucă, scurtă și brutală...
 Știu ce otravă-mi ceri: E calomnia!

În terța rimă să mai pun morală?
Dar calomnia, propagând-o slova,
Destul ca să te muște-n capitală
Și tu să mori, de pildă, la Craiova!

4 aprilie 1933, Brașov