Șarpele și satana
Șarpele și satana de Cincinat Pavelescu |
(FABULĂ DE ACTUALITATE) |
- Unui mare calomniat
- Nel mezzo del camin di nostra Vita
- Dante
La jumătatea vieții, ca și Dante,
Un șarpe nemilos s-a strecurat
În iad, prin locuri umede și pante.
Satana, stând pe tron, l-a întrebat,
Voind nemulțumirea să-i auză:
Ce gând? Ce călăuză te-a mânat?
C-o șuierare aspră și confuză
Balaurul, mai lung decât un brad,
Răspunse: Mi-a fost ura călăuză!
Vin să mă plâng stăpânului din iad,
C-al meu venin faimos se pierde, sire!
Puterile-i de moarte zilnic scad!
Cer toată neagra voastră ocrotire!
Să-mi dați un alt venin. M-a biruit
Ne-nfrânta și vicleana omenire!
Azi mușcătura mea c-un fier roșit
E vindecată, chiar când farmacia
Vestitul antidot și l-a greșit.
Dă-mi un venin să văd cum agonia
Pe om 1-apucă, scurtă și brutală...
Știu ce otravă-mi ceri: E calomnia!
În terța rimă să mai pun morală?
Dar calomnia, propagând-o slova,
Destul ca să te muște-n capitală
Și tu să mori, de pildă, la Craiova!
- 4 aprilie 1933, Brașov