Ăl mai tare om din lume

 

Trîmbiț, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs și ropot...
Șie să fie ? Șie să fie?
Iacă-n tîrg, "minajărie"!
O "comegie" d-a cu fiară
Șî-mprejur lumie șî țară.

În căletcă, o măimucă
Baș ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, șoadă,
Șă țînea numa' în coadă
Ș-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ș găsau o clipă locu.

Lupi, urși, mîță, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chițorani, ariși șî vulturi,
Dă prîn lume, dîn țînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!

Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori șî șine.
D'apăi l-am văzut anume
P-"ăl măi tare om dîn lume",
Care să juca cu leii
Șî-i băcea dă-i lua tăți zmeii!

Cui l-o doborî-n țărînă
Ișia că-i plăceșce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă niși o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamțu,
Care-n ghinț îț rupe lanțu?

Să loviau fișiorii-n coace:
"Șiine-i? Unge-i? Care poace?"
Cînd d-odată, - iacă-amaru!
Sandu Blegia, - tăbăcaru,
Să sufulcă șî tușeșce,
Lîngă "comegianț" să-opreșce.

Să râgea neamțu dă Sandu,
Dară Sandu, fișiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară,
Șî nu să lăsă cu "doară"!
"Strânjie-l ! Sușie-l ! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dân lume!"

Gâfăia neamțu a sâlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-țupa, țupa-hopa,
Ș-o găsât nemțoniu popa!
"Țânie-l ! lasă-l ! Ia-l dă mână!"
Zdup cu neamțu în țărână!

"Bravo ! - Sandu să trăiască !"
Dar, când fu să îi plăcească,
Ișie neamțu: "Abăr, frace...
Nu să pringe că-i pă space",
Vrea: că-i pungă și că-i ceacă,
Suta zuitată s-o-facă!

"Nu ce joși cu mine, dragă!
"Asta, viedz, în cap ț-o bagă!
"N-ascult vorbe io șî glume,
"Când mi-s io mai tare-n lume!
"Ș-adă suta !" ișie Blegia,
"Că dă nu - 'ț fac prav comegia!"