Învinși

 

Când am sosit din țări străine
La ’ndureratul nostru sat
Un șir de cruci, sărace toate,
Cu streșinile aplecate
În țarină m-a întâmpinat.

Pluteau duios de-asupra șoapte
Iar eu simțeam fiorii reci :
Părea că vântul povestește,
Părea un blestem că rostește
Povestea celor duși pe veci.

Și stăm cu brațe încrucișate,
Și-un gând amar plângeam acum.
Priveam la cruci cum fiecare
Fără lumină, fără floare
Stăteau alăturea de drum!

Și-acasă ’n satu pașnic, mama
Zăcea afar’ pe căpătâi :
Șoptind spunea de jalea toată
Și cum bătrânul nostru tată
Căzu la crucea cea dintâi.

Pluteau duios deasupra șoapte
Iar eu simțeam fiorii reci,
Părea că vântul povestește
Părea un blestem că rostește
Povestea celor duși pe veci.

19O7.