Într-o cârciumă

 

Deunăzi, la o masă de cârciumă murdară
Am întâlnit un tânăr și vechi amic.
Părea Isus murind pe cruce: slab, galben, trist. Și bea
Cu-o sete nesfârșită o băutură-amară.
Mă fermeca prin vorba-i pătrunsă de mister,
Spunându-mi de viață, de moarte și de cer,
Întretăindu-și vocea ades cu lungi suspine:
«E pretutindeni răul... în nici o parte bine...»
— «Dar pentru ce atuncea trăiești?» l-am întrebat.
El se uită la mine duios, pierdut, ciudat;
În ochi trecu o rază de palidă scânteie,
Și începând să plângă, șopti: «pentru-o femeie!»