Întoarcerea în amintiri
Aspect
Sufletul târăște o zdreanță murdară
străbătând noroiul străzilor de toamnă,
răscolit de vântul negru dintr-o seară –
ce-adânc pătrunde bezna în orice rană.
Până aici ajunge țipătul morții
ca răsuflarea unui gând dureros:
Cineva, prin sita rară a nopții,
lasă cuvintele s-ajungă la os.
Mă-ntorc în amintiri, în ninsori mai albe,
cuvântul lipește pe gânduri petale:
eram când raiul se plămădea din ape
și veneam acasă pe o altă cale.
Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor. |