Întoarcere (Magda Isanos)

 

Acuma totul e altfel, chiar viața,
căci fără veste s-a făcut primăvară.
În prag un pom frumos o să răsară:
statura ta — și-n loc de soare, fața.

De bucurie, n-o să vorbim. O să-mi cadă
cartea din mână. Ziua scădea-va la geamuri.
Când ai plecat urma-ți vedeam pe zăpadă.
Astăzi te-ntorci. Frunzele toate-s pe ramuri.

Dragul meu, stai. Vrei să mănânci și ți-i sete.
Iată, m-aplec. Singură-ți scot încălțările.
Oare ești tu? Umbra-i a ta pe perete?
Poate mă-nșală ceasul târziu, așteptările.

Ca mai demult, m-așez la picioarele tale.
Tu povestești, noaptea afară-i deplină.
Stelele ies cu lucitoare paftale.
Luna coboară— lebădă albă-n grădină.