Sari la conținut

Îngerul și copilul

Îngerul și copilul
de Alexandru Macedonski
Publicată în volumul Excelsior (1895).

Imitație


În memoria prea iubitului meu băiat George.

Un înger mândru la făptură
Plecat pe-un leagăn, zâmbitor,
Își oglindea a lui figură
Precum te uiți într-un izvor.

- Frumos copil, oh! vin cu mine
Zicea, privindu-l fermecat,
Nedemn, pământul e de tine
Fiind-că tu-mi-ai semănat.

În trista lume, omul n-are
De mulțumiri un ceas deplin,...
Sub fericire e-ntristare
Și sub plăcere e suspin...

O viață cât de strălucită
Aceleași rele va urzi
Și toți au grijă de ursită
Și toți se tem de-a doua zi.

Dar ce? Durerea va cuprinde
Un chip așa de îngeresc
Și plânsu-o ceață va întinde
Pe ochi tăí de-azur ceresc?

Nu; nu; de drum te pregătește
Cu mine-n cer voi să te iau...
Căci Dumnezeu azi te scutește
De orice rele te-așteptau.

Părinți tăi să nu-și cernească
Nici chip, nici suflet, nici veștmânt
Și nici un plâns să nu jelească...
În cer te duc iar nu-n mormânt,

Cea mai frumoasă zi din viață
Pentr-un copil nevinovat
E când obrazul său îngheață,
Când moartea blând l-a sărutat.

Și sfântul înger de lumină
A zis, și-n ceruri s-a suit,
Și două buze dulci, suspină,
Iar pruncul fraged a murit.