Îngerul
Și pe mine îngerul m-a vestit;
fața lui albă durea.
– Nu sunt Maria, nu, i-am șoptit,
nu-i vestea mea.
Iată un ram înflorit,
lui să-i vestești,
dac-ai venit, părăsind
cete cerești.
– Prunc ai să naști, auzii,
și m-am plecat.
Înger, aripi azurii
n-am mai aflat.
|
Această lucrare se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. Traducerile publicate ulterior pot fi supuse drepturilor de autor. |