Închinarea magilor

Închinarea magilor de Ion Pillat

Editura Fundația Regală pentru literatură și artă,1944

Fâlfâie steaua sus aripi de foc,
Sta peste ieslea cu sfântul noroc.

Intră în iesle Craii grămadă,
Robii lor poartă pe brațe o ladă.

Cum Craii-n aur erau îmbrăcați
Boul și-asinul se uită mirați,

Și Maicii Domnului, vezi, îi fu frică:
Fețe-așa mari ea de când era mică

Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gât legănat

Cald i-a zâmbit. Trei Crai lui Isus
Smirna, tămâie și mirt i-au adus.

Alb era unul; ca o momâie
Altul, sfrijit, cu obraz de-alămâie;

Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia când vorbea, dând din cap ca un țap.

Micul Isus tot râdea făcând haz —
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,

Pruncul să nu i-l deoache cel Crai Baltazar,
Pe când cu ochi lacomi Iosif cântarea orice dar.