Închinare (Alice Călugăru)

 

Ca să-i culeg de prin grădini
Crescură mulți înalții crini,
Cu omatoasele lor cupe
Și drepți purtau pe-a lor tulpini
Caliciul de miresme plin,
Gătiți în nea ca să-i pot rupe.

Ca să le sorb turburul vin
Crescură deși și grei ciorchini în via cea mai roditoare,
Și sub al toamnei cer senin
Albaștri-nchiși sau de rugini.

Paharul ca să ti-l inchin
Turnat-am vinul lor în crin
Și înaltatu-l-am spre tine,
De-a curs în turbure rubin
Amețitor, aprinsul vin
Pe marginile cupei pline.

Iți inchinam iubirea mea
Dintâi; căci ea mă îmbată
De-o ne-nțeleasă voluptate:
Astfel cum purpuriul vin
Umpluse floarea cea de crin,
Umplea gândirile-mi curate.