În port (Dumitru Iacobescu)

Jump to navigation Jump to search
În port
de Dumitru Iacobescu


<poem> ...Și rătăcesc spre seară pe cheiurile goale, Cu farurile stinse și lanțuri ruginite, S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale, Să văd cum moare ziua în zările cernite.

Adeseori voioase sirenele răsună. Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie, Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună , Și eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.

O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă Din goana lui nebună spre larga depărtare, Să ia cu el această țarină în risipă, Să-i dea o nouă viață, sau s-o îngroape-n mare. <poem>