În pădure (Isaia Tolan)

 

Te-a simțit pădurea de departe
Și te uită, ce de lume-a strâns la clacă
Ca să-ți cânte osanale
Și să-ți placă.

Izvorașul s’a ’mbrăcat în soare
Și doinește și sclipește ’ntinerit
Și aleargă, ca să ducă veste
C'ai venit.

Bâzâie în juru-ți gâzulițe
Și’și instrună ’n zbor viorile;
Ca să treci cu pompă de regină
Ți-se ’ntind covoare florile.

Ia, te uită ce mai roi de lume
Ți-a ieșit ’nainte să te soarbă
Și cu ce sfială ți-se ’nchină
Fiecare firicel de iarbă.

„Mult ’nainte”! ’ți cântă cucu ’ntr’una
Și ’i repetă imnul văile
Și cu rouă ’nlăcrămate îți sărută
Pantofiorul toate căile.

Poate ’ți vine să rămâi de veci
În regatu-acesta plin de vară.
Desprimăvărat-ai cu privirea,
Pe vecie, tot ce ai în țără.