În noapte (Ciocâlteu)

Jump to navigation Jump to search
În noapte
de Vintilă Ciocâlteu



Ca sânii veștezi lângă cruce
Își lasă prada necrofilul,
În trup miros din trupu’i dulce,
Scufundă’n candelă fitilul
Iubita’și lasă lângă cruce
Și piere’n noapte necrofilul.

Ca un burete ne absoarbe huma!...
În casele de bulgări mulți încap;
Cădea-va pururi pe orașe bruma
Dar tot vulcanul vieței de acum
Va zace’n gropi cu hârci în loc de cap

Țărână, tu, cu firele de praf
Înprăștiate din belșug în aer,
Din ziduri cazi desprinsă de zugraf
Te-așezi grămezi pe cărțile în vraf,
Dar viața ’n vânt te spulberă din caer.

Tu, firul ei nu poți să’l întrerupi:
Vânjos și-a ’nfipt în tine rădăcina
Și’n grunjuri chiar de-ar fi să te surupi
Izvoarele tu n’o să i le-astupi,
Vor curge’n veci ca apa și lumina.

Acelaș soare ’și va plimba pe cer
Topitu'i disc aprins, aceiași lună,
Cu ochii mici de stele care pier
În nopțile’i de veghe și mister
Pe cort de azur un talger o să pună,

Aceiași munți în zare’și vor propti
Semeți, grămada lor de roci și peșteri,
Aceleași fălci din colți vor clămpăni,
Ci numai noi sub lespezi vom dormi
Având tovarăși vii doar viermii meșteri.

* * *

Pământul zboară ’n întunerec
Și sforăe prin mii de guri,
Pe drumu’i fără cotituri
Își toarce visul lui chimeric
Necunoscut în întuneric.

Electric, ori cu lumânări
Orașele clipesc din geamuri
Și licurici se-anină ’n ramuri,
Lucește fosfor pe cărări
În licăriri de lumânări.

Cu fâlfăiri de aripi moarte
Fug liliecii ’nspăimântați,
Iar chiparoșii stau plecați.
Se ’nclină crucile ’ntr’o parte
Cu brațe putrede și moarte.

Din copca zidului de piatră
Greoae lespezi se desprind,
Scheletele ’n sicriu se’ntind
Își lasă cărnurile ’n vatră
Și ies din casele de piatră

Și roagă noaptea ce se duce
S’aducă ziua în mormânt,
Cu tivgi pătate de pământ
Se-așează triste lângă cruce
Și albe ’n noaptea ce se duce...