În mine...

 

Aș vrea să am puterea să mă desfac pe mine,
Să pot vedea odată ce am și cine sunt,
Să pot să văd în noaptea adânca ce-i în mine,
Mai viu, mai clar, mai bine.

Tăcerea ce mă are să-nvie-ntr-un cuvânt
Aș vrea să am puterea să mă desfac pe-o masă,
Ca un chirurg ce, poate, în basme numai e !
De multe ori imi pare că firea mea mă lasă
Și-adeseori îmi pare că pot vedea orice...
Ce groaznică faptura mi-apar eu câteodată !
În mine nu e unul — în mine nu-s doar eu,
În inimă, în suflet, un altul mi s-arată,
Și gândul mă muncește neîndurător mereu !
Mi-e inima o tristă și palidă fecioară,
Duioasă, care plânge când n-are ce visa.
Mi-e inima o tristă și palidă fecioară
Pe care-o stea, un cântec, un zvon o înfioară
Cum stă și-așteaptă parcă într-una altceva
Iar sufletul îmi este un cititor în stele,
Un mag din alte vremuri, un rătăcit de-acel
Ce-și află-un rost în lume umblând cu ochii-n stele.
Tu nu pricepi ce poate-a găsit vreodată-n ele
Doar simți că lucruri triste adesea poartă-n el.