În exil/Arestarea revoluționarilor
| ←Doctorul Niculai Zubcu Codreanu | În exil de Zamfir C. Arbore Arestarea revoluționarilor |
Femeia nihilistă→ |
ARESTAREA REVOLUȚIONARILOR DIN MOSCOVA.
Pe când eu cu N. Zubcu-Codreanu eram, unul la Geneva, iar altul în România pentru a ajuta la luminarea popoarelor nenorocite din imperiul țarilor, poliția din Moscova dă de urmele unu! deposit de cărți revoluționare; mai mulți din amicii mei politici fură arestați, și între cei arestați a fost și prințul Sandu Țițiani, Cicoidze, Zdanowici Gheorghe și fetele Subotina și Bardina.
Toți acești tineri fură acusați de a fi complotat în contra siguranței statului, propagând idei socialiste în popor cu ajutorul unor scrieri tipărite la Geneva.
Procurorul departamentului de Casație d. Jucoff în rechizitorul său lung și amănunțit a formulat acusarea contra amicilor mei în următorul mod:
«După o instrucțiune amănunțită, care a durat trei ani de zile, s’a constatat că acusații au format o societate secretă, având ramificații în mai multe guvernamente ale imperiului, având de scop răsturnarea ordinei stabilite și distrugerea imperiului, pe ruinele căruia trebue să se întocmească o federațiune după naționalități.
«Societatea aceasta s’a format sub conducerea și influența (vlieanie) unor persoane cari au părăsit Rusia și s’au stabilit în străinătate... Mijloacele de cari s’au servit acuzații, pentru a realisa scopul lor criminal au fost propaganda prin grai și scris a unor idei subversive, în mijlocul lucrătorilor de prin orașe și a țăranilor de prin sate.
«Pentru acest scop acusații se îmbrăcau în haine ordinare, cum poartă lucrătorii și țăranii, se angajau ca simpli muncitori pe la fabrici și la țară, ca argați, trăind cum trăiesc lucrătorii, și muncind cum muncesc ei».
Iată dar crima, iată mijloacele, cu ajutorul cărora amicii mei politici tindeau la consumarea crimei proiectate.
Și pentru această crimă un tribunal ad hoc numit de împăratul Alexandru al II-lea a condamnat pe Alexandru Tițiani, un tînăr de 25 ani, la muncă silnică pe termen de 10 ani, pe Petre Alexeeff țăran din guvernământul Smolensk la 10 ani munca silnică, pe George Zdanowici la 6 ani și 8 luni muncă silnică, pe dr-a Sofia Bardina, d-rele Vera Limbatowici și Olga Liubatovici la câte 9 ani de muncă silnică, iar restul de acusați, în număr de 50 au fost trimiși în exil în Siberia.
Cu fruntea sus, cu disprețul pe buze au întâmpinat acusații crudul verdict al judecătorilor. Nici unul n’a voit să se apere în contra rechizitoriului procurorului, nici unul n’a făcut recurs pentru grațiare. Și toți acești martiri ai absolutismului muscălesc erau niște tineri și tinere în vîrstă de 18 — 25 ani. Viața plină de farmecul tinereței îi chiamă la sine, dar ei au respins de buna lor voie toate darurile cu cari natura i-a înzestrat și au ales la banchetul vieței cununa de spini a martirilor, temnița, ocnele Siberia!
Puțini foarte puțini din acești tineri sublimi sunt încă în viață astă-zi. Unii au murit în fundul ocnelor, cu lanțuri la picioare, alții au înebunit între zidurile fortărețelor, alții sau stins în pustietățile acoperite de zăpadă ale Siberiei, iar cei rămași în viață lâncezesc în exil.