În contra pesimiștilor
De unde, tinerime, acest dezgust de viață?
Abia pe pragul lumii, de ce s-o părăsiți?
De ce vă este sânul o lespede de ghiață?
De ce zdrobiți speranța, ș-amor desprețuiți?
Experiența tristă și cea Filosofie,
Răspundeți, ne învață d-ori ce să desperăm,
Căci mut ne pare cerul, ș-o grea melancolie
Pe suflet ne apasă, d-abia mai respirăm.
Fatală rătăcire! Prea bunul Creator
Formă, în doru-i mare, pe omul iubitor,
Ș-în piept i puse un germen, ce chiar în rai culese,
Speranța cea divină! pe timpul cel obscur,
Mărețe de-are gânduri, și simțăminte-alese,
Privirea ce-n cer cată zărește un azur!
- ↑ Iar tetrametre iambice de 14 și 13. Accentul ritmic, impunând pauză după acest și după abia, scapă al 2-ea emistih din versul I-ă și I-ul din versul al doilea; precum pauzele după de ce, scapă, pare-mi-se, restul catrenului. Tot așa, la versul al 8-ea e pauză după d-abia. Dar versul al 5-ea e îndoit greșit:
Experiența tristă și cea Filosofie, ca și, la al 2-ea emistih, versul
al 6-ea (d-ori ce să disperăm)
al II-ea (ce chiar în rai culese)
al 13-ea (și simțăminte-alese)
— Joseph Le Roho d'Aicobia este socrul meu, A fost profesor la liceul din Pontivy,
— Rime bune: culese cu alese, creator cu iubitor; cele-l-alte slabe.
Sonet neregulat, rimele catrenelor fiind încrucișate.