Împotriva naționalismului

Jump to navigation Jump to search
Împotriva naționalismului
de Anton Bacalbașa
Cuvîntare


Se cheamă la tribună prietenul Anton Bacalbașa, care, după ce exprimă adunării părerea de rău a directorului Democrației sociale, care n-a putut lua parte le serbare, vorbește despre chestiunea la ordinea zilei, chestiunea naționalismului

Niciodată – zice oratorul – n-a fost mai nimerit să vorbesc despre chestiunea aceasta ca astăzi, cînd, din presă, din întruniri, din cîrciumi – mai ales din cîrciumi – curge șiroiul celui mai vajnic șovinism. Am fost osîndiți să ascultăm toate platitudinile, să privim toate mascaradele patriotice; dar dv., venind în jurul nostru, lucrători de toate naționalitățile, ne răzbunați! Căci dv. faceți în fapt aceea ce noi am vorbit și am scris; proletarii de orice neam trebuie să fie uniți, ei nu au la ce să se războiască.

Vrajba ce pahonții politici încearcă să arunce între muncitori nu poate prinde. La 1868 ei au vrut să distrugă Internaționala prin lupta dintre naționalități; astăzi, cînd pretutindeni e același freamăt, aceeași fierbere, aceeași agitație pentru unirea tuturor proletarilor, zmeu politici” ne aduc la ureche zbîrnîitoarea deșartă a șovinismului. Ca o doică istovită, care arată copilului o jucărie atunci cînd lui i-e foame, tot astfel paiațele noastre politice ne îndeamnă la salturi naționale atunci cînd poporul flămînd și asuprit cere pîine și libertate!

Ei bine, nu! Poporul muncitor nu se poate lăsa să fie ademenit. De aceea, voi toți cîți ați venit aci, unguri, români, nemți; voi toți pe care vă mînă același dor și același gînd; voi toți pe care vă leagă aceleași năzuințe; voi, frați prin suferință și frați prin aspirații, ca o declarație de solidaritate a muncii, ca o palmă șarlatanilor și nebunilor care vă-ndeamnă la dezunire, să vă dați frățește mîna, unguri cu români, proletar cu proletar, frate cu frate! Și aci, sub cerul liber, să se audă într-un glas ceardașul unguresc și Deșteaptă-te, române; iar deasupra tuturora, ca învietoare a tuturor inimilor, cîntarea proletarilor din toate unghiurile, chemarea la viață a celor ce tremură și plîng – Marsilleza. Și-apoi, cu toții, pătrunși de sentimentul celei mai adînci frății și al dragostei eterne pentru obșteștile victime ale muncii, vom striga: „Trăiască socialismul internațional!

Prietenul nostru se coboară de la tribună în mijlocul unor entuziaste și prelungite ovațiuni.