Ziua de mâine

 

...demain! et puis demain encore,
Et puis toujours, demain!...
Victor Hugo

În lupta cu traiul, săracul când pică
Și munca nu-i scoate, nici codrul de pâine,
Oftează, dar totuși nădejdea-i rămâne,
Nădejdea-i rămâne în ziua de mâine.

Tăcut, filozoful, voind să despice
Un gînd, o problemă adâncă-nțeleaptă,
Ades disperează, de ziua de mâine,
Dar ziua de mâine cu-ncredere-așteaptă.

Tâlharul din ocnă, sub silnică muncă,
În care sămînța durerii culege,
Chiar el nu-ncetează cu ziua de mâine,
Cu ziua de mâine credința să-și lege.

Și ziua de mâine e pârghia-n care
Își reazămă omul un astăzi fatal,
E veșnic aproape și veșnic departe,
Și veșnic departe al liniștii mal!