Vremuri apuse

În parcul vechiului castel,
Pe-aleea solitară,
Un tînăr prinţ rătăcitor
Se plimbă trist şi visător
În fiecare seară...

Se plimbă trist şi visător
Şi-ngînă cu durere :
— Copilă tainică de crai,
Cu vineţi ochi, cu păr bălai,
Tot sufletu-mi te cere...

Se plimbă visător şi trist
Şi cu durere-ngînă :
— De ce nu vrei să te iveşti
Din ceaţa vechilor poveşti
Să-mi faci un semn de mînă ?

E-o linişte de cimitir
În parcul singuratic :
— O, daţi-mi mîndrul buzdugan
Şi-aduceţi calul năzdrăvan
Ce-adulmecă jăratic...

Ca-n cimitir e linişte
În tainica grădină.
Trist razele prin cetini curg
Şi luminează în amurg
Castelul în ruină...