Un vis, 2
De la Wikisource
| Un vis de Mihail Lermontov |
| Traducere de Ştefan Octavian Iosif. Publicată în Foaie interesantă, 6 iulie 1897 |
După Lermontov
La Daghestan, în valea cea pustie,
Rănit la piept, zăceam în nemişcare:
Bătea în flăcări rana încă vie,
Şi sîngele zbucnea în picuri rare...
Zăceam însetoşat; nesimţitoare
Stau stîncile pleşuve-n jurul meu,
Şi scînteia în arşiţa de soare
Nisipul galben. Eu dormeam mereu...
Visam că-n ţara mea e sărbătoare,
Vedeam saloane strălucite, pline
De musafiri voioşi; şi, zîmbitoare,
Femei frumoase se gîndeau la mine...
Doar una sta-ntr-un colţ uitat de lume,
Părea că nici nu vrea s-o ia în seamă;
N-o atrăgeau pe ea nici danţ, nici glume,
Ea urmărea un vis cu multă teamă:
Departe-n vale un rănit zărea
Şi-i cunoştea atît de bine chipul !
În agonie rana tresărea
Şi-un val de sînge înroşea nisipul...
