Umbra răzbunătoare

"Frate-meu spre tronu-mi cată,
Oamenii m-au credinţat...
Capul său dar să se-abată
Astă-noapte la palat !

Asfel domnul îşi zicea
Şi pe cer o stea pălea.

Iată fratele cel june :
— "Dulce frate, de te chem,
Sunt coprins de-amărăciune...
Umpleţi cupele să bem !

Viaţa-i plină de-ntristare.
Fericirea pe pămînt
Trece ca şi-o sărutare,
Ca şi-o floare pe mormînt !"

Fratele mai mic zicea :
— "Doamne ! ţine cupa mea !"

Fratele cel mic murise
De venin omorîtor ;
Dar din ora ce perise
Domnul sufere greu dor.

Somnul ochii nu-i atinge,
Visele plăceri nu-i port,
De cum soarele se stinge
Vede fratele lui mort.

Mîna fantasmei ce plînge
Îi arată cînd şi cînd
Hîrca plină cu-al lui sînge,
Cu-al său sînge fumegînd,

Şi-i vorbeşte : "Doamne, bea
Sîngele şi viaţa mea !"

Domnul caută scăpare
În ospăţuri şi-n orgii,
În noi crime şi turbare,
În turbate bătălii.

Dar în lupte-omorîtoare,
Bravii-alături toţi se-abat ;
Numai el stă pe picioare,
În cadavere-ngropat.

Şi-n orgiile turbate,
Cînd mesenii varsă vin.
Umbra junelui său frate
Pare printre cei ce-nchin,

Şi-i mai zice : "Doamne, bea
Sîngele şi viaţa mea !"

Iar pe patu-i de zăcere,
Unde capul şi-a turnat,
Vede-a fratelui părere
Ce-ocoleşte tristul pat,

Şi-i vorbeşte : "Doamne, bea
Sîngele şi viaţa mea !"

(1858)